mancare

mancare
mancare [der. di manco ] (io manco, tu manchi, ecc.).
■ v. intr.
1. (aus. essere ) [essere presenti in quantità inadeguata o non essere presenti affatto: nell'insalata manca il sale ] ▶◀  difettare, scarseggiare. ◀▶ esserci.  abbondare.
2. (aus. essere ) [di fiato, energia e sim., andare via progressivamente: mi mancano le forze ] ▶◀ diminuire, estinguersi, scemare, venire meno. ◀▶ aumentare, crescere.
● Espressioni: fig., sentirsi mancare ▶◀ perdere i sensi, svenire. ◀▶ rinvenire.
3. (aus. essere ) [di persona, essere lontano da un luogo in cui lo si aspetta o lo si desidera: nessuno è mancato all'appello ; sono venti anni ormai che manca dal paese ] ▶◀  assentarsi, latitare. ◀▶ esserci.
4. (aus. essere ) (eufem.) [cessare di vivere: è venuto improvvisamente a m. ] ▶◀ (burocr.) decedere, morire, scomparire, spegnersi, (lett.) trapassare, venire meno. ◀▶ sopravvivere, vivere.
5. (aus. essere ) [di spazio o tempo, esserci in meno rispetto a una misura determinata, anche nella forma mancarci : quanto manca all'arrivo? ] ▶◀ restare, rimanere, (fam.) volerci.  distare, intercorrere.
6. (aus. avere ) [essere privo di qualcosa, con la prep. di : m. di coraggio ; un discorso che manca di autenticità ] ▶◀ difettare, fare difetto (il coraggio non gli fa d. ), scarseggiare. ◀▶ avere (∅), possedere (∅).  abbondare, eccedere (in), sovrabbondare, traboccare.
● Espressioni: mancare di rispetto (a qualcuno o qualcosa) [trattare senza rispetto o considerazione] ▶◀  disonorare (∅), disprezzare (∅), offendere (∅), oltraggiare (∅), (lett.) spregiare (∅). ◀▶ avere riguardo (di, per), considerare (∅), portare rispetto, tenere in considerazione (∅).
7. (aus. avere )
a. [ritirare la propria disponibilità a un impegno e sim., con la prep. a : m. alla parola data ] ▶◀ (non com.) fare fallo, sottrarsi, trasgredire, venire meno. ◀▶ adempiere, mantenere (∅), onorare (∅), rispettare (∅).
b. [commettere un fallo, anche con uso assol.: "ho mancato; capisco che ho mancato; ma cosa dovevo fare, in un frangente di quella sorte?" (A. Manzoni)] ▶◀ errare, (lett.) fallare, sbagliare.  peccare.
8. (aus. avere ) [solo in frasi negative, evitare di fare qualcosa, con argomento sottinteso o espresso da frase introdotta da di : non mancherò di salutarlo per te ] ▶◀ omettere, tralasciare, trascurare.
■ v. tr.
1. [non riuscire a prendere un bersaglio e sim.: m. il canestro ] ▶◀ (gerg.) cannare, fallire, sbagliare, (fam.) toppare. ◀▶ azzeccare, (fam.) beccare, centrare, colpire.
2. (fam.) [farsi sfuggire qualcosa: m. la coincidenza ] ▶◀ farsi sfuggire, perdere. ◀▶ cogliere, prendere. [⍈ morire]

Enciclopedia Italiana. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • mâncare — MÂNCÁRE, (2,3) mâncări, s.f. 1. Acţiunea de a mânca şi rezultatul ei. ♢ Poftă de mâncare = apetit. De mâncare sau de ale mâncării = hrană, alimente. ♢ loc. adj. De mâncare = comestibil. 2. (Abstract) Prânz; cină, masă. 3. (concr.) Ceea ce se… …   Dicționar Român

  • mancare — man·cà·re v.intr., v.tr. I. v.intr. FO I 1a. (essere) non esserci o non bastare, non essere sufficiente: manca il tempo per finire il lavoro, manca il coraggio di agire Sinonimi: scarseggiare. Contrari: abbondare, bastare. I 1b. (essere) in… …   Dizionario italiano

  • mancare — {{hw}}{{mancare}}{{/hw}}A v. intr.  (io manco , tu manchi ; aus. essere  nei sign. 1 ,  2 ,  3 ,  4 ,  5 ,  6 ; aus. avere  nei sign. 7 ,  8 ,  9 ) 1 Far difetto, essere insufficiente: nella città assediata manca il pane | Gli manca la parola,… …   Enciclopedia di italiano

  • mancare — A v. intr. 1. non esserci, non esistere, difettare, scarseggiare, far difetto, non bastare, essere insufficiente CONTR. bastare □ abbondare, sovrabbondare, eccedere, traboccare, debordare, rigurgitare 2. (+ di) essere privo, difettare □… …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • anorexie — ANOREXÍE s.f. Lipsă a poftei de mâncare, întâlnită în multe boli febrile, digestive, cronice etc.; inapetenţă. ♦ Anorexie mintală = repulsie faţă de alimente, însoţită de pierderea totală a poftei de mâncare. – Din fr. anorexie. Trimis de ana… …   Dicționar Român

  • meniu — MENÍU, meniuri, s.n. Totalitatea felurilor de mâncare servite la o masă. ♦ Listă pe care sunt scrise felurile de mâncare şi băuturile servite într un restaurant, împreună cu preţurile respective; listă de bucate. ♢ Meniu fix = masă servită (la… …   Dicționar Român

  • papă — PÁPĂ1 s.f. 1. (În graiul copiilor sau al maturilor care vorbesc cu copiii) Mâncare. ♢ Compus: (reg.) papa găini = păpădie. 2. (reg.) Omletă (din ouă). – lat. pappa. Trimis de valeriu, 07.07.2005. Sursa: DEX 98  PÁPĂ2, papi, s.m. Capul Bisericii… …   Dicționar Român

  • desert — DESÉRT, deserturi, s.n. Fel de mâncare, de obicei dulciuri, fructe, brânzeturi etc., care se serveşte la sfârşitul mesei; timpul când se serveşte această mâncare. – Din fr. dessert. Trimis de IoanSoleriu, 12.07.2004. Sursa: DEX 98  desért s. n …   Dicționar Român

  • manquer — [ mɑ̃ke ] v. <conjug. : 1> • 1398; it. mancare, lat. mancus « manchot, défectueux » I ♦ V. intr. 1 ♦ Ne pas être, lorsqu il le faudrait; être absent, faire défaut. Ce produit manque en magasin. « Des denrées qui manquaient sur le marché »… …   Encyclopédie Universelle

  • aperitiv — APERITÍV, aperitive, s.n. 1. Gustare care se ia înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare) 2. Băutură alcoolică consumată înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare). – Din fr. apéritif, lat. aperitivus. Trimis de cata,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”